«Cultura în care trăim nu pune prea mult accent pe inteligența muzicală. Mulți oameni cred că este un talent drăguț, pe care e bine să-l ai, dar nu îl consideră un tip de inteligență.»
Dr. Thomas Armstrong, Ești mai inteligent decât crezi. Un ghid al inteligentelor multiple, pentru copii (Editura Curtea veche, București, 2011)

Nu există copii fără ureche muzicală, ci adulţi care nu îi expun muzicii

Societatea modernă presupune ca muzica să fie făcută de profesioniști, iar ceilalți să rămână simpli consumatori, mai mult sau mai puțin avizați. Este o consecință directă a hiperspecializării, a diviziunii sociale a muncii, dar e important să știm că lucrurile nu au stat mereu așa.

Pentru un copil este la fel de firesc să se exprime vorbind şi cântând. Pentru un copil mișcarea şi vorbirea formează o unitate vie şi naturală. Neantrenată însă, această unitate se pierde la vârsta pubertății.

Toți ne naștem cu un potențial muzical, însă mulți îl ignorăm, mai ales sub influența afirmațiilor unor adulți care ne transmit că nu avem ureche muzicală. În fapt, nu urechea (predispoziția) muzicală lipsește în copilărie, ci mediul muzical minimal capabil să dezvolte potențialul nativ al celor mici. Dacă copilul învăță mai întâi să vorbească, abia mai târziu să citească şi să scrie, de ce nu ar funcționa la fel şi învățarea muzicii? De ce este nevoie să învățăm portativ, note, semne și reguli înainte să cântăm?

Muzica elementară – descoperirea extraordinară a lui Carl Orff

Compozitorul german Carl Orff a căutat o nouă abordare în educația muzicală şi a descoperit muzica elementară, punând astfel bazele unei metode active în acest domeniu. Muzica elementară nu este mai niciodată doar muzică, ci este o relație strânsă între sunet, mișcare şi vorbire. Practic, nu doar că nu separă muzica de dans şi teatru, dar ajută la contopirea acestor arte.

Muzica elementară este o cale extraordinară de inițiere muzicală a celor mici. Se practică cu vocea, cu instrumentele corpului (body percussions) şi cu instrumentele de percuție. Grupate adesea sub denumirea de „instrumentariu Orff”, acestea au avantajul unei tehnici accesibile oricui, în comparație cu instrumente precum vioara, care necesită un studiu individual intens şi susținut pentru a ajunge la un rezultat muzical, cu riscul ca neplăcerea efortului depus să micșoreze bucuria rezultatului.

Beneficiile pedagogiei muzicale Orff

Atât de multe lucruri bune a adus abordarea lui Carl Orff în educația muzicală. În primul rând, metoda Orff stimulează gândirea independentă şi fantezia creatoare. Stimulează apoi formarea muzicală a copilului şi, mai ales, formarea lui ca ființă socială.

Pedagogia Orff ajută la dezvoltarea încrederii în sine a copilului. Iar improvizaţia – jocul preferat al celor mici – are un rol fundamental în educaţia muzicală de acest fel. De la jocul arbitrar cu sunetele şi experimentarea cu ritmuri copilul ajunge, sub îndrumarea pedagogului, la improvizaţia conştientă şi la exprimarea muzicală personală în cadrul grupului.

Iar pe termen scurt, mai important decât rezultatul strict muzical este procesul, calea străbătută până la rezultat. Pentru că prin acest proces copilul învaţă temeinic, pe termen lung şi fără frustrări sau senzaţie de plictiseală. Nu este altceva, este doar o altă abordare.

Diferenţele dintre metoda clasică de studiu şi atelierele MiMa

Metoda clasică de studiu muzical pregăteşte pentru performanţă. Se concentrează pe rezultat, înţeles în mod frecvent ca perfecţiune tehnică şi artistică. Metoda clasică pregăteşte un solist capabil să reproducă în final, după partitură, piese scrise deja de altcineva. Este un drum individual ce porneşte de la acea primă chemare şi apoi depinde colosal de voinţă, studiu şi perseverenţă.

Cea de-a doua metodă, cea pe care am adoptat-o şi noi în cadrul atelierelor de muzică MiMa, nu este orientată către performanţă. Aici sunt importante procesul şi bucuria de a face muzică împreună cu ceilalţi. Rezultatul muzical imediat poate fi perfectibil, dar mai presus de orice este expresia muzicală personală a copiilor.

Pedagogia Orff dezvoltă capacitatea copiilor de a opera cu un material sonor creat de ei înșiși, ajutându-i să înțeleagă și să recompună mecanismul unei piese muzicale, favorizează comunicarea, inteligența socială, cooperarea, fantezia și creativitatea.

Autor: Lucian Nicolae