Am descoperit muzicianul și interpretul în cadrul evenimentului ce a avut loc în 28 ianuarie 2024, la sala MIMA.

Împreună cu prietenii noștri de la Revista „Fabulafia” și cu copiii prezenți în număr foarte mare, am trăit o adevărată poveste cu sunete și culori: atelierul pentru părinți și copii cu intrare liberă, în care am răsfoit una dintre poveștile publicate în noul număr al acestei minunate reviste ilustrate pentru copii, la rubrica «SONOFABULA – În atelierul bătrânului Carl».

Ne-am bucurat de prezența Cristinei Durică, editorului revistei, precum și a autorului poveștii, Lucian Nicolae; dar și de sunetele ineditului instrument muzical descris în poveste: scripca mongolă.

La scripca mongolă cu cap de cal a cântat violonistul Feras Sarmini, rafinat cunoscător al muzicilor vechi şi noi din Levant. De la care am fost foarte curioși, evident, să aflăm mai multe!

Am pe retină şi acum acel cover al nostru de pe Facebook cu scripca mongolă, din care e desenată zona în care se fixează şi se acordează corzile ei… Şi mi-am imaginat, o clipă, că toate personajele din mitologia fabuloasă a Mongoliei au lucrat la acest instrument pentru ca noi să ne bucurăm de evenimentul organizat împreună cu „Fabulafia”. Ce e cu acest tezaur sonor, scripca mongolă, cum l-ai descoperit şi ce te-a convins că merită să-i acorzi un pic de atenţie?

Feras Sarmini: În ceea ce privește modul în care am descoperit acest tezaur sonor, un prieten m-a contactat și mi-a povestit despre revista „Fabulafia”. Acesta mi-a spus că a contribuit la scrierea unei povești despre legenda unui instrument din Mongolia și m-a întrebat dacă cunosc pe cineva care cântă sau deține o scripcă mongolă numită morin khuur. Am răspuns că nu cunosc pe nimeni, dar că sunt interesat de instrumentele muzicale cu coarde, în special cele etnice sau exotice provenite din diferite zone ale lumii, și că m-ar bucura să învăț să cânt la el și să particip la evenimentul de lansare a revistei.

În cele din urmă, prietenul meu a reușit să obțină instrumentul prin intermediul doamnei Maria Rodica Pop, Consul Onorific al Mongoliei din București, care ne-a oferit acest instrument. Mi l-a adus, iar eu am început să descopăr tehnica instrumentului și sunetele unice pe care le produce. De asemenea, am citit despre bogăția istoriei și mitologiei care înconjoară acest instrument.

E chiar atât de frumos şi de exotic precum pare? Vizual şi auditiv, desigur? Cum îl simţi când cânți la el?

F. S.: Ceea ce face scripca mongolă atât de frumoasă și exotică este combinația sa unică de aspect vizual și sunete distincte. Vizual, instrumentul are o formă elegantă și o construcție interesantă, cu un cap de cal, are două corzi din părul cozii calului, la fel și arcușul în care se regăsește de asemenea părul din coada calului. Astfel, se freacă părul arcușului, din coada calului, cu cel al corzii. Din punct de vedere auditiv, sunetele produse de scripca mongolă sunt cu adevărat remarcabile. Tonurile sale pot varia de la melodice și dulci la puternice și penetrante. Experiența de a cânta la scripca mongolă poate fi o incursiune într-o lume sonoră cu totul diferită și, de asemenea, se poate simți ca și cum ai face o călătorie în trecut sau ai avea o conexiune directă cu natura și tradițiile mongole.

Îmi spuneai, în discuţia anterioară acestui dialog, că scripca mongolă presupune o relaţie specială a degetului care generează înălţimea cu coarda. La ce te refereai?

F. S.: Da, mă refeream la tehnica specifică de aplicare a degetelor pe coarde pentru a controla înălțimea sunetului. Este o tehnică diferită față de cea de la vioară sau violoncel. Instrumentul este ținut vertical, asemănător cu violoncelul, dar sprijinit de picioare. Primele două degete de la mâna stângă, când se cântă pe coarda a doua pentru a controla înălțimea sunetului, simt cum mâna îmbracă prima coardă și atinge degetul cu unghia corzii a doua din spate. Această tehnică ajută la producerea unor glissandouri specifice tradiției sonore mongoleze, în mod similar cu cele din Asia Centrală.

Ştim că eşti cetăţean român, dar şi sirian. Că eşti de formaţie violonist, dar ne spuneai că scripca mongolă e înrudită cu un instrument tradiţional din Siria. Despre ce anume este vorba?

F. S.: Instrumentul tradițional din Siria la care mă refeream este rebab. Este un instrument cu coarde cu o istorie îndelungată în Orientul Mijlociu și Asia Centrală, care are diferite forme și denumiri în funcție de zona geografică și țară, precum kemence, kemance sau și rebec-ul, care a pătruns în Europa în perioada medievală și renascentistă. Mai mult, am mai învățat să cânt la rebabul indonezian, care provine din aceeași familie de instrumente cu care am cântat în ansamblul de muzică Gamelan din București. De asemenea, am învățat să cânt la kemence din Istanbul, care are origini bizantine înainte de secolul al X-lea.

Toate aceste instrumente tradiţionale aduc un impact de culori proaspăt în muzică, dincolo de graniţele dintre genuri şi limbaje. Ai aceeaşi impresie? Şi crezi că avem încă multe de descoperit în continuare, din acest punct de vedere?

F. S.: Da, Fuziunea și interacțiunea diferitelor tradiții muzicale aduc o bogăție și diversitate care pot crea experiențe sonore unice și captivante. Prin aducerea instrumentelor tradiționale, se creează o punte între trecut și prezent, între diferite culturi și comunități. Cred că încă avem multe de descoperit în acest sens, Lumea este plină de tradiții muzicale unice și instrumente specifice fiecărei culturi. Iar acest colectiv de diverse tradiții muzicale poate îmbogăți, si inspira inovații și creativitate în compoziție și interpretare.

Eşti absolvent al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, acum doctorand. De ce poate fi atras un muzician sirian să studieze Mozart şi Paganini în România? Care ar fi povestea ta, din acest punct de vedere?

F. S.: Muzica clasică este studiată și apreciată în majoritatea țărilor lumii și a devenit o componentă esențială a educației muzicale globale, începând cu secolul al XX-lea. După ce am absolvit Conservatorul din Siria cu specializarea la vioară, am avut șansa de a obține o bursă oferită de statul român pentru a urma un program de masterat la Universitatea Națională de Muzică București (UNMB). Astfel, am venit în România, iar după finalizarea programului de masterat, am susținut examenul de admitere pentru programul de doctorat, în care mă aflu acum în faza finală. La nivelul doctoratului, am schimbat domeniul de cercetare pentru a studia muzica clasică din Imperiul Otoman, România având, prin intermediul marelui compozitor și muzicolog Dimitrie Cantemir, o contribuție semnificativă la evoluția acestei muzici.

Cum te-ai simţit la MIMA, printre copii şi părinţi? Cred că ştii că şi noi încercăm să-i aducem pe cei mici, cât mai de mici, către muzică.

F. S.: La MIMA, experiența de a fi printre copii și părinți a fost cu adevărat minunată. Atmosfera a fost plină de energie și entuziasm. Interacțiunea cu cei mici și implicarea părinților în procesul de învățare adaugă o dimensiune specială. Am observat că această abordare încurajează legături puternice între părinți și copii, oferindu-le șansa de a împărtăși bucuria muzicii împreună.

Cu ce te ocupi, muzical, în momentul de faţă? Ce proiecte te inspiră când te trezeşti, dimineaţa?

F. S.: În prezent, mă implic în diverse proiecte muzicale și artistice, iar unul dintre ultimele proiecte pe care l-am creat și conceput este „Battements de l’Orient“. Acesta este un proiect muzical multicultural care se concentrează pe muzici și ritmuri tradiționale și etnice. Prin colaborarea cu muzicieni internaționali din culturi diferite, proiectul creează un dialog muzical bogat și autentic. Fiecare concert din cadrul acestui proiect este conceput diferit, prezentând teme și formații variate de muzicieni, atât la nivel național, cât și internațional. Inspirat de diversitatea culturală, dimineața, când mă trezesc, mă inspiră perspectiva de a continua să explorez și să îmbin elemente muzicale din diferite culturi. Colaborarea cu artiști talentați și crearea unui dialog muzical autentic rămân surse constante de inspirație pentru mine în fiecare proiect în care mă implic.

Ce tip de eveniment te-ar convinge să revii la noi, la MIMA Muzica?

F. S.: Aș aprecia un concept care să îmbine elemente dramatice și muzicale, cu accent pe interacțiunea cu copiii. Un astfel de eveniment ar putea să creeze o atmosferă plină de magie și educație, oferind copiilor oportunitatea de a se bucura de frumusețea teatrului și a muzicii într-un mod interactiv și distractiv. Implicarea copiilor în spectacol, fie prin participare directă, fie prin stimularea imaginației și creativității, ar putea contribui la formarea unor amintiri de neuitat și ar încuraja dragostea lor pentru artă.

Interviu de Ștefan Costache