Inteligențele abstracte și cele intuitive
Inteligențele au multiple fațete și nu mai pot fi reduse doar la faimosul IQ (coeficient intelectual/coeficient de inteligență).
Pe de o parte este inteligența abstractă (rațională) măsurată de testele IQ. Este vorba aici de inteligența verbală (înțelegerea limbajului, mărimea vocabularului), de inteligența logico-matematică (care se manifestă în raționamente), vizual-spațială (organizarea spațiului) precum și imaginația (capacitatea de gândi lucruri noi, de a proiecta un obiect spre alte reprezentări).
Pe de altă parte este inteligența intuitivă : este vorba de inteligența emoțională, inteligența socială, inteligența practică.
Aceste inteligențe integrează funcțiile executive – capacitatea de a se adapta la situații noi utilizând experiențele acumulate. Aceste funcții cognitive de tip « executiv » regrupează competențe transversale implicate în planificare, memorie, inhibiție și concentrare.
Muzica are o putere asupra tuturor acestor inteligențe. Să descoperim acum efectele concrete ale diverselor activități muzicale asupra acestor multiple forme de inteligență.
Impactul audiției și al practicii muzicale
Studiile confirmă impactul muzicii, atât pe termen scurt cât și pe termen lung, asupra concentrării, memoriei, raționamentului și dezvoltării cognitive.
Când îi expunem la muzică pe copiii mici, de la creșă, este vorba de a-i pune în situația să asculte tot felul de sunete, muzici, instrumente, cântece individuale sau colective. De la dans până la micile poezii și cântece gestuale, trezirea muzicală (l’éveil musical) a celor mici trece prin diferite registre. Este important ca aceste activități să se facă cu regularitate, cu o anumită frecvență.
Ascultând și practicând activități muzicale în fiecare zi, copilul mic asociază bucuria sunetelor și a muzicii cu propriile lui explorări.
Manipularea instrumentelor
Manipularea instrumentelor muzicale este o activitate completă în multe privințe.
Copiilor le sunt propuse tot felul de instrumente. Aceste instrumente nu comportă riscuri, sunt mânuite în grupe cu număr mic de copii, sub supravegherea atentă și binevoitoare a educatorului. Adultul prezintă instrumentele pe care le găsește în valiza pedagogică: tabla indiană, darbuka, muzicuță, kabosy (din Madagascar), valiha (din Madagascar), vioara, etc. Adultul emite un sunet pentru plăcerea copiilor și le amplifică acestora interesul. Instrumentul este apoi încredințat copiilor care îl ating, îl mânuiesc, apoi încearcă să producă un sunet. Copiii testează sonoritatea instrumentului, fie prin manipularea obișnuită, fie printr-o manipulare ocolită, originala. Ei pot descoperi, explora diverse modalități de a obține sunete. De exemplu, o chitară răspunde la ciupirea corzilor, dar și la atingerea sau lovirea delicată a cutiei de rezonanță. Instrumentele de percuție sunt ușor de manipulat și oferă multe sonorități diverse.
Aceste manipulări ale instrumentelor favorizează motricitatea fină la fel de mult că alte activități manuale cum ar fi confecționarea unui colier de perle. În plus, activitățile tradiționale de dezvoltare motrică (mersul pe tricicletă, parcurs cu obiecte) se pot face pe muzică sau bătând un ritm. Prin competențele pe care le dezvoltă, toate aceste activități așază premisele diferitelor tipuri de învățare, de exemplu premisele pentru învățarea scrierii.
Beneficii foarte concrete asupra achizițiilor
Cercetătorii studiază și constată din ce în ce mai mult (mai ales în ultimii 20 de ani) numeroasele contribuții ale muzicii asupra dezvoltării cognitive a copiilor mici. S-a dovedit ca efectele muzicii au impact pe termen lung asupra copiilor.
Dezvoltarea limbajului
Conform specialiștilor în neuro-științe din întreagă lume muzica are un efect major și incontestabil asupra limbajului. Efectul este deopotrivă asupra stocului lexical, asupra construcției morfo-sintactice și asupra înțelegerii.
[ … ]
Copiii care primesc o formare muzicală vor memora mai ușor un vocabular, il vor extinde și il vor stăpâni cu precizie. Jocurile cu diverse sonorități, asocierile de sunete și combinările lor multiple favorizează „organizarea lingvistică”.
Memoria
Competențele mnezice utilizate în învățarea muzicii de către copil se transferă la alte tipuri de învățare. Din acest motiv, la școală alfabetul se învață pe o melodie cântată (cu vocea), iar învățarea unei limbi străine este facilitată când se utilizează cântece. Muzica este un bun suport de memorare a unui text care permite o codificare mai bună, mai profundă.
Pentru toate informațiile sonore sau muzicale primite, creierul integrează, selectează, organizează, ierarhizează, grupează. Repetiția utilizată într-o bucată muzicală ajută la memorare, iat emoțiile care apar la ascultarea pieselor muzicale maximizează performanțele muzicale.
Concentrarea și pregătirea pentru lectură
[…]Ritmul și melodia sunt doi factori importanți ai muzicii utilizați la învățarea citirii. Ascultarea melodiei ascute auzul și perceperea diferențiată a sunetelor. Ritmul prezent în muzică ameliorează discriminarea consoanelor și facilitează sincronizarea, adică ajustarea în timp a acțiunilor cu interacțiuni care provin din exterior. Ritmul modelează precizia temporală necesară diferențierii literelor și concentrează atenția copilului asupra sunetelor (fonemelor) importante. De exemplu, distincția lui t față de d este o dificultate recurentă pentru dislexici.
Ca prevenție la dislexie, copiii care învață muzica prezintă o sensibilitate mai mare la sunete, o mai bună percepție a duratei (ritm) și melodiei (procesare mai bună a silabelor). Muzica și prezența ritmului pot fi utilizate eficient în terapia dislexiei.
Matematica
[ … ] Notele muzicale conțin rapoarte matematice, rapoarte pe care Pitagora le-a identificat deja în Antichitate. Există rapoarte între duratele notelor, doimea durează cât doua pătrimi, etc. Sau noțiunile de armonie (consonanță) a octavelor, terțelor, cvintelor. Muzica se traduce așadar și în ecuații și grafice.
Johann Sebastian Bach utiliza matematica pentru a-și compune fugile. Compozitorul contemporan Bela Bartok utilizează numărul de aur pentru a-și structura compozițiile. Numeroși matematicieni, fizicieni sunt și mari melomani, unii chiar buni muzicieni. Albert Einstein se refugia în muzică și cânta la vioară ori de câte ori se izbea de o problemă dificilă, iar asta îl ajuta să rezolve problema, după cum relatează fiul său. „Duse de ritmul notelor, ideile lui reușeau să parcurgă, într-un spatiu extra-fizic, traiectorii mai precise decât cuvintele.”
Funcțiile executive și vizual-spatiale
[…] Funcțiile executive permit omului să acționeze în mod organizat pentru a atinge un scop. Ele se organizează în jurul a 3 componente principale (și separabile): controlul inhibitor, felxibilitatea cognitivă și memoria de lucru.
Controlul inhibitor solicită capacitatea de control al gândurilor sau al comportamentului, pentru a se concentra și a evita distragerea. Flexibilitatea cognitivă solicită schimbarea de perspectivă pentru a-și detecta erorile, a corecta, a persevera, a fi creativ. Memoria de lucru permite menținerea, adăugarea sau ștergerea unei informații în/din memorie pentru a efectua o sarcină.
Activitățile muzicale sunt activități multiforme care implică procese cognitive multiple. Numeroase exemple au arătat că la creșă muzica este o activitate de grup. Aceasta solicită de la copii să se joace sau să cânte coordonandu-se unii cu alții. Această coordonare cere o adaptare a copiilor la ceilalți membri ai grupului. Aceasta permite dezvoltarea flexibilității cognitive. Concentrarea și respectarea regulilor grupului se face prin exersarea controlului inhibitor.
Când copiii se joacă cu loto sonor își exersează memoria de lucru prin asocierea unui sunet la un instrument muzical.
Când pedagogii propun copiilor să manipuleze instrumente muzicale și să producă sunete cu acestea, faptul de a vedea imaginea instrumentului și asocierea cu un nume, deci de a-și aminti de instrumentul manipulat anterior, de a trece de la bidimensional la tridimensional și invers – aici se lucrează competenta vizual-spațială.
Aceste funcții executive și vizual-spațiale permit acțiuni concrete precum orientarea în spațiu, perceperea obiectelor și organizarea obiectelor. Dar permit și acțiuni abstracte precum imaginarea unei scene, visul și gândirea focalizată pe o problemă și rezolvarea ei mintală, anticiparea evenimentelor, înțelegerea unei descrieri verbale, raționamentul.
Aceste competențe sunt utile în achizițiile școlare de mai târziu, cum ar fi învățarea citirii, a scrierii și a aritmeticii.
Claudia KESPI-YAHI, Petite enfance. Des neurosciences aux crèches musicales, Dunod, 2019
Traducere de Lucian Nicolae