Ziua I, 1 iulie

Introducere

Am ajuns aseară la Centrul episcopal de spiritualitate San Fidenzio, aflat pe un deal în mijlocul naturii, la 8 kilometri de centrul istoric al orașului Verona. Un loc încărcat cu o energie bună, pozitivă, atât de necesară celui care se roagă, dar și celui care învață. Pentru că în ambele situații este nevoie de atenție, detașare de cotidian și concentrare.

Suntem înscriși la cursul de vară organizat de Societatea Italiană de Muzică Elementară Orff-Schulwerk (SIMEOS) și apoi vom participa la un modul de 8 ore Orff-Afrique cu un profesor originar din Ghana. Cei trei profesori cu care vom lucra au profiluri foarte diferite : o englezoaică stabilită în Austria (Shirley Salmon), un catalan de la Barcelona (Xavi Rocamora) și o italiancă din Reggio Emilia (Cristina Casarini).

Sala în care se desfășoară cursul are pereții decorați cu țesături ce reprezintă scene din viața de odinioară a oamenilor din Africa. Pe un perete se află un Christ crucificat care veghează tutelar sala noastră de curs. Pentru că spațiul acesta este multifuncțional: foarte potrivit pentru meditație și rugăciune, pentru exerciții spirituale, dar și pentru formări.

Shirley Salmon, profesor cu vastă experiență, începe cu trezirea corpului. Ne mișcăm în perechi, cu contact pe palmă, apoi pe cot, apoi doar degetul mare. Ascultam cântecul și inventăm spontan o coregrafie a mâinilor. Apoi Shirley ne conduce printr-o pădure fermecată, cu animale mici din fetru. Facem exercițiul de improvizație în grupe de cate 4-5 cursanți. Iar la final profesoara introduce Cântecul bufniței, un cântec elementar compus de Gerda Bächli, aceeași care a compus Camera noastră (cântec pe care l-am descoperit cândva la un alt curs dintr-o altă vară, la Salzburg). Shirley intonează cu vocea și acompaniază la kantele – un instrument tradițional finlandez. Intonăm și noi, acompaniind cu diverse instrumente mici de percuție. Shirley Salmon reprezintă linia mai tradiționalistă din abordarea Orff-Schulwerk.

Xavi Rocamora, profesor din Spania (Barcelona), pedagog muzical polivalent. Începem așezați în cerc, cu un joc ritmic cu percuție corporală (Eu! Şi vecinul. / Yo! Mi vecina. / Me! And my neighbour.) De la jocul inițial trecem la percuție corporală fără cuvinte. Jocul se extinde la un canon (4 grupe). De la percuția corporală trecem la instrumente de percuție. Și tot așa.

Xavi l-a citit pe unul dintre monștrii sacri ai pedagogiei Orff, și anume pe americanul Doug Goodkin (TEACH LIKE IT’S MUSIC – carte pe care ne-a recomandat-o și nouă). Nu numai că l-a citit, dar chiar pune în practică: ne învață cu multă generozitate, ludicitate și pasiune. Activitățile cu el ne introduc într-un un spațiu foarte uman și stimulant.

Prima lecție cu Xavi: Să faci un singur lucru în o sută de feluri este întotdeauna mai bine decât să faci o sută de lucruri într-un singur fel. Această idee – explorată în profunzime în minunata carte a lui Doug Goodkin, Teach Like It’s Music (Pentatonic Press, 2019) – ne invită să abordăm materialul de predare ca pe o prismă pe care dorim să o privim din cât mai multe unghiuri. Procedând astfel, le oferim tuturor elevilor posibilitatea de a-și găsi propria cale de acces către materialul prezentat și de a se simți invitați să devină parte integrantă a acestuia. Xavi ne arată cum poate evolua astăzi Orff-Schulwerk, în perfectă concordanță cu filozofia originală a pedagogilor fondatori. Hotărât lucru, Xavi este revelația acestui curs de vară.

Cristina Casarini, președinta Asociației Balliamo sul Mondo, unde de peste 20 de ani promovează educația inter-culturală prin dansuri și jocuri tradiționale ale popoarelor din toată lumea. Pentru Cristina asta înseamnă cultivarea legăturilor de apropiere care unesc întreaga umanitate, adică respect reciproc și toleranță.

Începem printr-o încălzire cu piesa Il tamburello della vita (Tamburina vieții) – textul are un mesaj foarte frumos, iar coregrafia îl reflectă perfect.

Simt o mână, tu o prinzi pe-a mea,
Să facem un lanț, strângându-ne-așa!
Suntem uniți, suntem mulți adunați,
Nu-mi mai e teamă, am devenit giganți!

Urmează o polcă germană, apoi un dans din Costa Rica (Cheki Morena). Cristina ne invită apoi în Maroc, cu un cântec de leagăn (Nini ya momo de pe un disc de la Enfance et Musique). Dincolo de frumusețea melodiei se află o poveste dintr-o comunitate caracterizată de o cultură autentică a partajării, a generozității. Iar dansul completează în mod minunat muzica și povestea. Este o extraordinară abordare educațională.

Dormi, puiule, până e gata mâncarea
Dormi, puiule, până e gata mâncarea

La încheierea primei zile ne regăsim cu toții la un dialog cu cei trei profesori.

                 (Va urma)