Muzica ne face mai inteligenți, mai creativi și mai fericiți

La ce vârstă ar putea învăța copilul meu să cânte la un instrument? Este una dintre cele mai frecvente întrebări primite de pedagogi, iar răspunsurile sunt nuanțate în funcție de cel care dă răspunsul.

Dar ce minune se întâmplă dacă reformulăm puțin și întrebăm la ce vârstă ne-am putea expune copilul la muzică sau la un program de educație muzicală. În acel moment specialiștii care au studiat efectele artei sonore asupra vieții copiilor în perioada intrauterină vor răspunde prompt: încă de când copilul este în burta mamei. Un experiment recent a demonstrat că bebelușii care au ascultat 70 de ore de muzică clasică în ultimele săptămâni de dinaintea nașterii au avut, la 6 luni, abilități motrice, lingvistice și intelectuale mult mai pronunțate decât cei care nu au fost expuși la astfel de stimuli. Studiul a venit ca o nouă confirmare a altora precedente, care vorbesc despre faptul că ascultarea muzicii facilitează dezvoltarea cerebrală la orice vârstă.

Educația muzicală timpurie influențează dezvoltarea cerebrală

Auzim tot mai frecvent în ultima perioadă despre oxitocină, cel supranumit hormonul dragostei și al atașamentului. Mamele îl cunosc foarte bine pentru că ele au nivelul de oxitocină foarte crescut, acesta facilitând conexiunea strânsă cu bebelușul. Dar oxitocina este eliberată și în momentul în care corpul se mișcă în ritmul muzicii, inclusiv dacă vorbim de bebeluși sau copii de 1-2 ani. Vă amintiți de clipurile cu bebeluși care nu stau bine în picioare, dar dansează imediat cum aud muzică? Sunt fericiți și sunt cea mai pură dovadă a faptului că mișcarea pe muzică eliberează acest hormon.

Laurel Trainor, directorul Institutului de cercetare muzicală și a minții umane din cadrul Universității McMaster din Ontario, Canada a coordonat în 2012 un amplu studiu de cercetare, pe o perioadă de șase luni, asupra a două grupe de bebeluși și părinții acestora, implicate în două tipuri de educație muzicală.

Primul grup a venit în contact cu o manieră interactivă de a face muzică, cântând și învățând cântece și ritmuri pentru copii însoțite de gesturi. Părinții și copiii au învățat, de asemenea, să mânuiască instrumente de percuție și au dansat împreună. Cel de-al doilea grup de bebeluși și părinți și-a petrecut timpul în diferite magazine de jucării, în timp ce în fundal era difuzată muzică clasică. Niciunul dintre copii nu mai participase în prealabil în vreun program de educație muzicală.

”Bebelușii din clasele muzicale interactive au demonstrat o sensibilitate timpurie pentru înălțimea sonoră în muzică. În mod concret, au preferat să asculte o versiune corectă din punct de vedere sonor a unei lucrări pentru pian în comparație cu una ce cuprindea note false. Copiii din grupul care au ascultat în mod pasiv muzică clasică nu au demonstrat o asemenea preferință. De asemenea, creierul lor răspundea în mod diferit la muzică. ”Bebelușii din grupul interactiv au avut un răspuns cerebral mai pronunțat la arta sonoră” a declarat Laurel Trainor.

Mai mult, copiii din grupele interactive și-au îmbunătățit aptitudinile de comunicare, precum gesturile de indicare ale obiectelor la care nu puteau ajunge sau cele de rămas bun făcute cu mâna. Din punct de vedere social, bebelușii din primul grup zâmbeau mai mult, erau mai cooperanți și mai puțin stresați când lucrurile nu decurgeau după dorința lor. Diferența majoră a făcut-o latura interactivă a educației muzicale.

”Sunt multe moduri prin care părinții se pot conecta cu copiii lor. Marele avantaj al muzicii este că toți o iubesc și fiecare poate învăța jocuri muzicale simple pe care să le experimenteze împreună acasă, interactiv”, concluzionează Andrea Unrau, unul dintre cercetătorii implicați în acest proiect.

Rezultatele din 2012 au fost confirmate de un nou studiu condus pe parcursul anului 2016 de cercetătorii de la Institutul pentru educație și neurologie din cadrul Universității din Washington, care a arătat și mai clar că muzica și structurile ritmice pot îmbunătăți capacitatea bebelușilor de 9 luni de detectare și anticipare a modelelor ritmice ale vorbirii. ”Percepția acestor modele este o abilitate cognitivă importantă și perfecționarea acesteia poate avea efecte de durată asupra procesului general al învățării”, spun specialiștii implicați în acest studiu.

Ca și muzica, și limbajul are modele ritmice clare, succesiunea silabelor ajutând ascultătorul să diferențieze un cuvânt de altul și să înțeleagă mesajul transmis. Ori tocmai această abilitate de a identifica diferențele ritmice dintre sunete îi ajută pe cei mici să învețe să vorbească.

Joaca și muzica, un mod de educație eficient

Joaca cu ritmul, mișcarea pe muzică, cântecele intonate în grup, improvizația instrumentală și audiția creativă s-au transformat, în urma studiilor realizate în ultimii ani, în principii pentru abordarea modernă și eficientă de integrare a artei sonore de calitate în viața de zi cu zi a copiilor.

Educația standard, abstractă și rigidă și-a demonstrat demult limitele. Abordarea activă, ludică este nu doar mai eficientă, ci și tot mai folosită în Europa și Statele Unite ale Americii, iar acum, și în România.

Ne amintim cu drag poveștile din copilărie, jocurile care ne introduceau într-o lume a magiei eterne, prietenii cu care alergam, plăcerea primei plimbări cu sania trasă de mama sau de tata. Sunt imagini care ne definesc, ne formează emoțional, temperamental și intelectual. Dacă le alăturăm și muzica, integrând-o în viziunea proaspătă a copilăriei și adaptând-o sensibilității fiecărei vârste, le oferim copiilor noștri șansa acumulării unei bogății interioare mult mai complexe. Le oferim nu doar o patină artistică pe care o vor purta cu ei mereu, ci și ceva mult mai prețios, accesul firesc la o lume imaterială care îi va transforma definitiv și le va aduce beneficii incalculabile pe parcursul întregii vieți.

Dacă v-am convins, vă așteptăm cu drag la atelierele de dezvoltare muzicală pentru copii și adulți organizate de Asociația Dalcroze România.

Autor: Ioana Costache, muzicolog