Cuvântul soundscape (peisaj sonor) a fost folosit pentru prima dată de compozitorul și scriitorul canadian Murray Schafer, cunoscut pentru iniţierea proiectului World Soundscape și pentru preocupările sale în domeniul ecologiei acustice. El s-a referit la sunete ca la un mediu acustic care constă din evenimente ascultate, mai degrabă decât din obiecte văzute.
Scopul proiectului World Soundscape este să găsească soluții pentru un peisaj sonor echilibrat ecologic, în care relația dintre comunitatea umană și mediul său acustic să fie una armonioasă. Aici intervine educația privind peisajul sonor și poluarea sonică.

Schafer descrie peisajele sonore in termenii Hi-Fi / Lo-Fi.

Peisajul sonor Hi-Fi este unul în care sunetele izolate pot fi auzite mai clar datorită nivelului scăzut de zgomot al ambientului sonor. Satul este în general mai Hi Fi decât orașul; noaptea mai Hi Fi decât ziua; epocile trecute mai Hi Fi decât vremurile moderne. În peisajul acustic Hi-Fi, sunetele se suprapun mai rar; există perspectivă, există prim-plan și fundal.

Într-un peisaj sonor Lo-Fi semnalele acustice individuale sunt ascunse într-o supra-populație de sunete. Sunetele transparente – un pas în zăpadă, un clopot de biserică în vale sau un animal care ţopăie pe câmp – sunt mascate de o cortină de zgomot. Perspectiva acustică se pierde. Intr-un colţ de stradă din centrul unui oraș modern nu există distanţe; există doar prezenţă.

(Murray Schafer, Tuning of the World)

Una dintre calitățile vieţii la ţară este mediul sonor Hi Fi. Practic acolo nu exista zgomot de trafic. Glasurile păsărilor sunt clare și oferă sentimentul de spaţiu.

Ce este o plimbare acustică?

Într-o plimbare acustică, ascultăm mediul din jurul nostru. Ne concentrăm auzul astfel încât să putem doar asculta, fără să ne bazăm deloc pe simţul vizual. Există câteva exerciții de ascultare ușoară pentru a vă pregăti urechile pentru o plimbare acustică. Un astfel de exercițiu este pur și simplu să vă astupați urechile cu mâinile timp de minim 15 secunde. După ce veţi îndepărta mâinile, veți observa mai bine sunetele din jur.
În timpul unei plimbări acustice vă puteți concentra asupra mai multor aspecte ale mediului sonor din jurul vostru, cum ar fi, de exemplu, sunetele de la malul mării. Puteți să le ascultați ca și cum ar fi o compoziție muzicală, în care toate “vocile” creează o piesă pentru dumneavoastră și la care contribuiți (sperăm) cât mai puțin posibil, mergând / participând cât mai în liniște.

Pe de alta parte, puteți să le ascultați ca și cum ar fi o „societate” în care sunetele interacționează unul cu celălalt, ca într-un joc de ecou, în care sunetele “vorbesc” unul cu celălalt. Puteți ține o ureche deschisă pentru spațiile cu rezonanță unde pașii pot avea ecou, sau zgomotul unei lovituri cu palma ar putea ricoșa într-un mod interesant.

Aceste concepte au generat un capitol al educaţiei pentru sensibilizarea faţă de universul sonor prin diferite jocuri de ascultare. Este o primă formă de educaţie auditivă, senzorială, chiar dacă nu o putem numi încă educaţie muzicală. Această formă de educaţie operează pe fâșia de frontieră dintre ecologie și acustică. Ea trezește interesul pentru mediul sonor și cultivă respectul faţă de natură. O natură percepută în primul rând pe cale auditivă.

Sursa informaţiilor: http://warblersroost.ca/what-is-a-sounscape/
Traducere: Lucian Nicolae