de Amanda Niland

Copiii mici învață prin joacă. Acest lucru a fost recunoscut de mult timp în scrierile teoreticienilor educaționali, începând cu Rousseau, Pestalozzi și Froebel și este susținut puternic de cercetările actuale despre copilăria timpurie. Jocul este în centrul pedagogiei contemporane a copilăriei timpurii, iar acest lucru a dus la o credință puternică în importanța unei abordări curriculare emergente, centrată pe copil. Deși educatorii muzicali recunosc frecvent cât de important este să facem muzica plăcută, pedagogia educației muzicale pentru copiii mici este adesea condusă de profesor și structurată spre rezultate comportamentale specifice. Cercetările au arătat însă că jocul muzical orientat către copii poate fi un mijloc puternic pentru explorarea multor elemente și concepte muzicale ale copiilor mici.

Joaca cu muzica
„Să mergem cu mașina. Pune-ți centura, pornește motorul și să mergem! Pe unde ne plimbăm astăzi? ” Acestea sunt cuvintele mele în timpul unei ședințe săptămânale de muzică cu copii mici, în timp ce dau un „volan” fiecărui copil în pregătirea melodiei următoare. Missie, în vârstă de trei ani și jumătate, apucă volanul cu entuziasm și începe să cânte „Conduc, conduc mașina, la cumpărături, la cumpărături, cu mașina”. Cuvintele sunt pronunțate aproximativ, dar terţa mică descendentă (sol-mi) este intonată perfect, aşa cum ar putea spera orice educator muzical Kodály. Mama lui Missie și cu mine suntem uimiți și amândoi o felicităm pentru cât de frumos cântă.

Acest moment este unul special, deoarece Missie a fost recent evaluată ca având un retard moderat în dezvoltare. Grupa de muzică la care participă Missie și mama ei se adresează în special copiilor cu dizabilități și familiilor lor. Missie și mama ei sunt participă cu entuziasm de 9 luni, iar cântecul „Conduc, conduc mașina”, compus de mine după ce am observat interesul puternic pentru mașini pe care-l manifestă cei mai mulți copii din grupă, a fost cântat la fiecare întâlnire. În fiecare săptămână când ies cu maşina, copiii se adună cu entuziasm în jurul meu, apoi „conduc” în jurul camerei, adesea vocalizând sunetele motorului. Copiii s-au familiarizat treptat cu structura melodiei, ceea ce implică oprire la culoarea roșie și pornire când apare culoarea verde (imaginară). Totuși, acum este prima dată când un copil din grupă a cântat melodia în cadrul jocului, deci este un moment important.

Am început să împărtășesc această melodie cu copiii, ca o experiență muzicală bazată pe interesul lor pentru transport, mai degrabă decât pe elementele muzicale din programul meu. Scopul meu a fost ca copiii să răspundă activ la cântec, în moduri ludice, în funcție de interesele și capacitățile lor individuale. Răspunsurile lor au fost variate, dar mereu entuziaste. Unii au stat nemișcați sau au fost ținuți de părinți în timp ce explorau volanul, de-a lungul mai multor întâlniri. Alţii s-au plimbat pe margine, urmărindu-i cu atenție pe ceilalți copii. Iar alții s-au mișcat energic în jurul camerei, făcând sunetele masinii, absorbiţi în jocul lor de-a maşina. De-a lungul mai multor săptămâni și luni, copiii au experimentat „conducerea maşinii” în direcții diferite, urmându-şi prietenii, conducând alături de mămici sau chiar deplasându-se în faţa mămicii (care devenea astfel pasager).

Pe măsură ce cântecul a devenit familiar, o serie de răspunsuri muzicale au devenit de asemenea evidente. Majoritatea copiilor și-au adaptat viteza mișcărilor la ritmul cântecului și la stilurile lor de mișcare, la ritmul și structura melodică a acestuia. Și astăzi, cântecul a fost cântat de fapt de un copil, cu intonație exactă și ritm precis. Pe scurt, prin răspunsul lor jucăuș la această melodie, copiii au arătat de-a lungul timpului conștientizarea și abilitățile lor în legătură cu ritmul, tempoul, forma și intonația. Și-au creat propria învățare muzicală, folosind jocul pentru a-și construi propriul curriculum.

Deși episodul de mai sus descrie realizarea muzicii într-un centru de educație timpurie, experiențe muzicale similare pot fi observate în orice situație din copilărie. În activitatea mea de-a lungul anilor ca educator și cercetător specializat în copilăria timpurie, am devenit ferm convinsă că jocul este esențial pentru implicarea copiilor mici in experiențe muzicale și că prin joacă copiii își pot construi propria lor manieră de a învăța muzica.

Joacă și învățare în prima copilărie
Analizând valoarea jocului în educația muzicală timpurie, este util să definim pe scurt și să luăm în considerare rolul său în învățarea și dezvoltarea generală a copiilor mici. Jocul a fost descris ca fiind „ușor de recunoscut, dar foarte greu de definit” (Johnson, Christie și Yawkey, 1999, p. 15). Deși există multe definiții diferite ale jocului, majoritatea teoreticienilor și educatorilor sunt de acord că jocul implică libera alegere, distracție, auto-motivație și concentrarea asupra procesului și nu asupra produsului (Brock, Dodds, Jarvis și Olusoga, 2009; Frost, Wortham & Reifel, 2008). Interesant este că multe dintre trăsăturile jocului caracterizează și comportamentul creativ (Duffy, 2006; Moyles, 1995), iar jocul este în general recunoscut ca fiind o caracteristică a procesului creativ de-a lungul vieții (Csikszentmihalyi, 2002; Duffy, 2006). Când copiii se joacă, ei imită în mod obișnuit comportamentul celorlalți și apoi își folosesc propriile idei pentru a-și dezvolta jocul în continuare. Acesta este unul dintre motivele pentru care jocul este considerat ca fiind esențial în învățarea copiilor. Jocul copiilor ne arată și utilizarea imaginației – capacitatea de a gândi lucruri, evenimente, oameni sau idei care nu sunt neapărat prezente fizic. Prin urmare, jocul este considerat a fi important în raport cu dezvoltarea cognitivă a copiilor, în special cu capacitatea lor de gândire flexibilă și de rezolvare a problemelor (Johnson et al., 1999).

Jocul muzical
Muzica face parte în mod regulat din jocul copiilor mici. Cântarea spontană, explorarea sunetului și dansul sunt adesea evidente. Cercetătorii recunosc din ce în ce mai mult valoarea acestui joc muzical în dezvoltarea muzicalității copiilor (Gluschankof, 2002; Littleton, 1998; Morin, 2001; Smithrim, 1997). În jocul muzical liber al copiilor mici s-au observat dovezi importante ale dezvoltării abilităților acestora prin explorare. De exemplu, copiii de vârstă preșcolară își folosesc adesea vocea de cap în jocurile vocale, chiar dacă este posibil să nu o folosească atunci când cântă cântece propriu-zise. Studiile asupra cântecului inventat de copii au arătat utilizarea centrelor tonale și in mod clar a unor structuri tonale, melodice și ritmice (Davidson, 1994; Moog, 1976; Whiteman, 2001). Studiile despre jocul muzical liber al copiilor au arătat că copiii vor fi mai profund implicați şi pe o durata mai mare în realizarea muzicii de grup conduse de profesori (Littleton, 1998; Smithrim, 1997).

Littleton (1998) a recunoscut că copiii mici se pot implica în diverse tipuri de joc muzical. Acestea includ „jocul de muzică cooperativă”, în care copiii sunt implicați într-o explorare muzicală interactivă sociabilă; „jocul muzical funcțional”, în care copiii explorează potențialul sonor al unei serii de materiale și experimentează tehnici; „jocul muzical constructiv”, în care explorarea funcțională este extinsă în improvizație și compoziție creativă; „jocul de muzică dramatică”, în care copiii îmbină muzica cu teatrul; „muzica kinestezică”, în care copiii se concentrează pe mișcare sau dans ca un răspuns ludic la muzică; și „jocuri cu reguli”, în care copiii se implică în jocuri muzicale structurate orientate în grup, cum ar fi jocuri insotite de cântec sau/şi de bătăi din palme (Littleton, 1998, așa cum este citat în Morin, 2001, p. 25). Acest ultim tip de joc muzical este adesea parte a programelor de învățământ muzical timpuriu. Din aceste studii rezultă că educatorii muzicali din prima copilărie ar trebui să depună eforturi pentru a încuraja toate tipurile de muzică ca bază a unui curriculum emergent, centrat pe copil.

În calitate de educatori muzicali, scopul nostru a fost, în mod tradițional, să lucrăm la dezvoltarea abilităților muzicale ale copiilor. Cu toate acestea, mulți educatori din domeniu susțin că este important pentru copii să considere muzica o parte integrantă atât a vieții, cât și a curriculumului educațional (Campbell, 2002). Cercetările arată din ce în ce mai mult că oamenii se nasc ființe muzicale (Trehub, 2001) și, prin urmare, este crucial ca toți copiii să beneficieze de un mediu muzical îmbogățit pentru a scoate în evidență muzicalitatea cu care s-au născut. În timpul copilăriei timpurii, muzica nu se rezumă la cultivarea talentelor; este vorba despre o abordare holistică de explorare a lumii în moduri muzicale.

Când copiii se joacă, folosesc mai multe moduri de a-și exprima ideile în timp ce se deplasează perfect dintr-un mod de exprimare în altul – dansând, dramatizând, cântând, explorând sunetul, desenând și gesticulând. Atunci când educatorii muzicali au o abordare ludică a muzicii, ei apreciază muzica copiilor în contextul său mai larg. Cercetătorii muzicii copilăriei si practicienii ei privesc explorările muzicale ale copiilor mici ca fiind distincte de cele ale adulților, mai degrabă decât o imitație primitivă a muzicii „reale” (Barrett, 2003; Young, 2002/2003).

În educația artistică, a existat de mult timp o dezbatere filozofică privind realizarea unui echilibru între creativitate și dezvoltarea abilităților (Abbs, 2003) și, prin urmare, despre rolul și calendarul predării abilităților. Aceasta este o problemă deosebit de relevantă în ceea ce privește educația muzicală. Abordarea obișnuită a educației timpurii a copiilor în artele vizuale implică copiii să fie încurajați să exploreze materiale, instrumente și media pe o perioadă îndelungată (Kolbe, 2007). Instrucțiunile de îndemânare sunt introduse atunci când este nevoie, în context și într-o manieră individualizată. Cercetătorii și educatorii recunosc că nu numai copiii au nevoie de timp pentru a explora pentru a-și dezvolta înțelegerea utilizărilor potențiale ale instrumentelor și materialelor, dar au nevoie și de timp pentru a-și dezvolta gândirea prin realizarea artei (Kolbe, 2007).

Educația muzicală, pe de altă parte, poate fi uneori bazată pe abilități și decontextualizată în atenția sa chiar de la început; de exemplu, acesta este modul în care elevii începători la instrument sunt adesea învățați să citească portativul. Abordări pedagogice tradiționale, precum cea a lui Kodály, care folosesc jocuri de cântat în contextul social al copilului ca bază pentru alfabetizarea muzicală contextuală, încearcă să utilizeze jocul în cadrul unui curriculum condus de profesori. Cu toate acestea, având în vedere înțelegerile actuale ale caracteristicilor jocului copiilor și a rolului jocului în învățare și dezvoltare, educatorii muzicali pot încuraja acum copiii să se joace cu muzica într-un sens mai larg decât doar prin jocuri structurate. În acest fel, educatorii muzicali pot dezvolta programe de muzică centrate pe copil care sprijină învățarea și dezvoltarea naturală a copiilor mici și care integrează muzica mai deplin în programa școlară și în viața copiilor.

Copiii mici se implică muzical într-o serie de modalități. Se implică fizic în timp ce se mișcă, dansează, dramatizează sau cântă la instrumente. Ei se implică vocal în timp ce cântă, scandează sau fac efecte sonore vocale și social, în timp ce observă, imită, conduc, se angajează în dialog și se transformă cu ceilalți. Ei se implică cognitiv în timp ce interpretează versuri și emoțional în timp ce arată și interpretează sentimente și răspund la aspecte estetice ale muzicii. Se angajează creativ pe măsură ce inventează sau adaptează versuri, mișcări sau tipare instrumentale de sunet. Toate aceste forme de implicare, care sunt și forme de joc, pot duce copiii să dezvolte înțelegeri și abilități muzicale.

Dezvoltarea unui curriculum muzical bazat pe joc, orientat către copil
Pe baza selecției de materiale bazate pe observațiile și interacțiunile educatorilor cu copiii, cu familiile copiilor, va fi construit un curriculum muzical orientat către copii. Un astfel de curriculum va include cântece legate de interesele copiilor și care permit o serie de răspunsuri ludice. Acest demers va permite copiilor să facă alegeri, adaptări și continuări la cântece. Va oferi oportunități pentru piese muzicale alese în mod liber – explorarea sunetului, compoziției, mișcării improvizate și jocului dramatic – precum și pentru experiențe muzicale de grup ghidate (Andress, 1998). O curricula muzicală orientată spre copil poate fi îmbunătățită și prin utilizarea tehnologiei, cum ar fi înregistrarea audio și video, astfel încât copiii să aibă oportunități de a-și revedea explorările muzicale.

Vocile copiilor sunt în centrul unui curriculum orientat către copil. Trebuie să ascultăm copiii și să conversăm cu ei, astfel încât ideile și interesele lor să ne poată ghida in selecția de cântece, instrumente, înregistrări și alte resurse de creare a muzicii. Observarea este, de asemenea, un instrument important în dezvoltarea unui curriculum muzical centrat pe copil. Observațiile noastre ar trebui să se concentreze atât pe comportamente muzicale, cât și pe jocuri, astfel încât să notăm interesele, comentariile și interacțiunile sociale ale copiilor. De asemenea, poate fi util să împărtășim observațiile noastre cu alți educatori din context și să aflăm comentariile și ideile lor. Discutiile cu părinții sunt o modalitate valoroasă de a afla mai multe despre copii. Prin toate aceste mijloace de culegere de informații, putem construi o înțelegere profundă a copiilor pe care îi învățăm. În parteneriat cu familiile și alți pedagogi ai copilăriei timpurii, putem face ca muzica să devină o parte integrantă din viața copiilor.

Selectarea cântecelor este unul dintre aspectele unui curriculum muzical centrat pe copil. Cântecele legate de interesele copiilor pot deveni un instrument educativ puternic, oferindu-ne informații despre ceea ce-i preocupă pe copii, ceea ce știu deja și ce ar dori ei să știe. Dacă nu găsim un cântec pentru un anumit subiect de interes, atunci putem crea unul nou. Educatorii pot lucra cu copiii pentru a crea versuri noi la o melodie tradițională preferată sau pentru a compune o nouă melodie.

Un grup de copii dintr-un centru de zi (unde lucrez eu) a manifestat de-a lungul mai multor luni un interes deosebit pentru balene. Au citit, au cercetat, au desenat, au pictat și, în cele din urmă, au realizat un model bidimensional al unei balene albastre, cea mai mare dintre toate balenele, în locul lor de joacă, folosind sute de sticle de lapte din plastic, pline cu apă albastră. Pentru a adăuga o dimensiune muzicală interesului lor, am compus o melodie a balenei, folosind formatul call and response (ecou / întrebare-răspuns) și concentrându-se în principal pe dimensiunea balenelor – aspect care i-a fascinat pe copii. De-a lungul timpului, am lucrat cu un grup mic pentru a crea versuri noi, în care am inclus informații despre modul în care balenele mănâncă, se mișcă, produc sunete și dau naștere puilor. Câțiva dintre copiii mai mari au conștientizat puternic rima și ritmul, în modul în care au abordat crearea/dezvoltarea versurilor. Nivelul lor de înțelegere analitică a structurii melodiei m-a uimit. Copiii au avut un puternic sentiment de proprietate asupra acestei melodii. Versul „mai mare decât o navă-pirat…” a fost o sursă de mândrie pentru copilul care l-a inventat! Această melodie a fost cântată zilnic timp de multe luni, iar după 2 ani ea intrase în cultura muzicală a Centrului.

Într-un curriculum muzical orientat către copii, aceștia pot fi stimulați să selecteze și să proiecteze materiale muzicale, cum ar fi cartonașe muzicale ilustrate sau cărți. Ei pot decide ce melodii ar dori pe aceste materiale și le pot pune în corespondență cu cântecele lor preferate. Adaptările sau dezvoltările făcute de copii pot fi apoi înregistrate.

Poveștile de învățare sunt adesea parte a unui curriculum bazat pe joacă, în copilăria timpurie. Învățarea poveștilor însoțite de cântece și explorările muzicale pot fi realizate folosind înregistrări video și / sau audio, precum și text, astfel încât copiii să poată revedea, reflecta și extinde învățarea. Aceste povești descriu și analizează învățarea într-un mod holistic, astfel încât dezvoltarea muzicală a copiilor să devină o parte a dezvoltării lor generale. Acest lucru poate consolida recunoașterea rolului central al muzicii în programa școlară timpurie. Extrasele relevante din poveștile de învățare pot fi încorporate în cartonașele muzicale descrise mai sus.

Proiectarea zonelor de interes muzical se poate face prin consultare cu copiii. Fiind implicați în luarea deciziilor cu privire la materialele muzicale, precum și în ceea ce privește spațiul, zgomotul, siguranța, le permite copiilor să se gândească la interesele lor muzicale și îi încurajează. Această implicare poate servi, de asemenea, pentru a evidenția locul integral al muzicii în programa generală. Implicarea copiilor în procesele de planificare poate avea implicații pentru multe aspecte ale dezvoltării copiilor.

Concluzii
În alegerea unei abordări bazate pe joc, orientată către copii, este posibil să nu schimbăm neapărat aspectele fundamentale ale programului nostru, ci vom schimba modul în care abordăm subiectul cu copiii. Vom cânta, ne vom mișca și vom explora sunetul. Vom oferi în continuare resurse bogate copiilor, astfel încât aceștia să experimenteze o varietate de elemente și genuri muzicale. Copiii vor dezvolta abilități de a cânta cu vocea și cu instrumentele muzicale.

Cu toate acestea, căile noastre pot fi diferite prin faptul că ne vom structura repertoriul și experiențele muzicale în colaborare cu copiii, în funcție de interacțiunile noastre cu aceștia și de răspunsurile / reacțiile lor. Prin urmare, aceste căi pot varia, de asemenea, pentru fiecare copil. Un curriculum muzical orientat către copii poate dezvolta muzica înnăscută a copiilor mici astfel încât ei să devină și să rămână creatori de muzică de-a lungul întregii vieți.

Traducere de Lucian Nicolae
***
Amanda Niland este educatoare, consultant, compozitor și cercetător al copilăriei timpurii. Este lector în educația prin arte creative la Universitatea Macquarie, Sydney (Australia) și coordonator al Institutului de muzică timpurie a programului pentru copii la Universitatea Macquarie.