Emile Jaques-Dalcroze, discipolul lui Leo Delibes şi Gabriel Fauré, a fost un vizionar fără doar şi poate, un avangardist. Iar lucrurile acestea se pot observa inclusiv în fotografiile ce poartă patina vremii, din care ne privește cu bonomie şi curiozitate. Privind imaginile, îi simți imediat natura cercetătoare, în continuă mișcare, cea care la începutul secolului trecut l-a îndemnat să caute o metodă pedagogică vie, capabilă să trăiască împreună cu sunetul și în opoziție categorică cu sistemul tradițional abstract, focusat mult prea mult pe teorie şi rutină.

Dalcroze credea că fiecare dintre noi are în mod spontan un răspuns fizic firesc la stimulii sonori care ne sensibilizează, prin urmare corpul este mediatorul perfect. Acest răspuns variază în contact cu diverse structuri ritmice, melodice şi agogice şi îşi extinde beneficiile în foarte multe feluri.

• Ne ajută să simţim muzica mai organic şi să integrăm coerent principiile sale.
• Ne dezvoltă expresivitatea.
• Îmbunătățește atenția.
• Crește capacitatea de concentrare.
• Stimulează într-un mod creativ întregul aparat cognitiv.

Conflictul dintre minte şi corp, dintre componenta emoțională subiectivă şi expresia exterioară – probleme comune, de altfel, pentru un prezent în care interogările antagonice în propriul sine sunt un element constant – sunt elemente pe care pedagogia Dalcroze le abordează într-o manieră relaxată şi ludică.

Muzicianul elvețian a înțeles foarte bine că sistemul tradițional creează specialiști cu probleme în a-și manifesta creativitatea pe plan sonor, adică exact terenul pe care ar fi trebuit să se miște liberi. Dalcroze a înțeles că suntem ceea ce gândim şi simțim şi era convins că relația dintre ureche şi răspunsul corporal poate genera o forță muzicală uriașă, prin urmare a luptat din răsputeri să schimbe regulile stricte.

Atelierele de ritmică care au schimbat percepții şi au răpus prejudecați

Toate ideile minunate ale lui Emile Jaques-Dalcroze au prins viață şi în București. Pe 10 şi 11 martie 2016, pe scena Sălii George Enescu a Universității Naționale de Muzică a urcat energica Anne-Claire Rey-Bellet, profesor de ritmică la Institutul Jaques-Dalcroze din Geneva şi co-fondator al Asociaţiei Dalcroze România. Studenți, profesori de muzică şi educatori au putut astfel experimenta principiile lui Emile Jaques-Dalcroze în cadrul atelierelor de ritmică, s-au mişcat, au cântat şi au dansat, s-au jucat cu eşarfe colorate, mingii, pahare din plastic şi banalul plici pentru insecte care are o funcționalitate artistică surpinzătoare.

Anne-Claire Rey-Bellet are o capacitate extraordinată de a umple spaţiul, de a infuza o energie teribilă în fiecare gest pe care îl face. Este practic personificarea vie a dezideratului nutrit la începutul secolului trecut de Emile Jaques-Dalcroze.

Dincolo de joc şi libertate însă, simţeai că tot ce se petrece în cadrul atelierelor are în spate piloni clari din punct de vedere conceptual. Fiecare exerciţiu creativ conduce către o disciplinare intuitivă şi o descoperire dintr-o altă perspectivă a unor concepte de bază în muzică.

Metoda Dalcroze pune mare preț pe imaginație, iar adaptabilitatea ei la stimuli este una rară şi extraordinară. Cele 2 zile de ateliere de ritmică s-au remarcat nu doar prin lecţia pedagogică fantastică, ci şi prin zâmbetele şi exclamațiile admirative ale participanților. Rar îţi este dat să vezi atâția oameni, cu vârste atât de diferite – de la 20 la 60 de ani – care să se bucure sincer şi profund de experienţele noi trăite. Sigur, i-am observat şi pe cei care încă se jenau să dea ascultare semnalelor corpului, simţeau încă o uşoară reticenţă în a se abandona impulsurilor muzicii şi e firesc să fie aşa. Provenim cu toţii dintr-un sistem pedagogic pentru care mintea este cumva disociată de corp, acesta din urmă fiind chiar privit cu condecendenţă în unele momente. Dalcroze tocmai asta ne învăţă: să restabilim această preţioasă legătură dintre creier şi trup, se recreăm simbioza originară şi să descoperim beneficiile acesteia.

Efectele metodei Dalcroze asupra participanţilor la ateliere

Muzica acționează asupra organismului cu o forță magică ce pune stăpânire într-un mod irezistibil pe întreaga ta ființă. Emile Jaques-Dalcroze spunea că analizarea insistentă a acestei forțe înseamnă să-i distrugi esența, iar cele 2 zile de ateliere sub ghidarea minunatei Anne-Claire Rey-Bellet au așezat mult mai bine aceste lucruri. Am înțeles, de asemenea, că toate jocurile, exercițiile ritmice, cântecele şi momentele de improvizație reprezintă una dintre cele mai ingenioase şi eficiente metode de a-ţi antrena corpul şi mintea în procesul sonor. Când corpul simte ritmul, mintea analizează mai eficient, în funcţie de expresia gestuală.

Poate apărea, în mod evident, dilema legată de diferența dintre dans şi metoda Dalcroze. În metoda Dalcroze conceptele muzicale sunt transferate către gest, sunt spaţializate astfel încât corpul şi mintea să devină un tot unitar. Iar oferta este atât de generoasă pentru că atâta timp cât mişcarea este o expresie a ideilor muzicale, seria combinaţiilor este infinită câtă vreme lăsăm imaginaţia să zburde fără oprelişti.

Pedagogul Dalcroze – un maestru al improvizaţiei

Este important de spus şi faptul că modul prin care se realizează această interacţiune vie, proaspătă dintre profesor şi cursanţi în cadrul atelierelor Dalcroze ţine de capacitatea improvizatorică a pedagogului. Acesta se adaptează mereu, în funcţie de context, cântând la pian fie un vals, fie o cantilenă lirică sau poate un menuet zglobiu, un pasaj poliritmic sau fragmente jazzistice.

Flexibilitatea repertorială a pedagogului reuşeşte mereu să surprindă, dar şi să preîntâmpine orice senzaţie de rutină sau automatism. Iar asta am aflat-o şi privind-o în acţiune pe tonica Anne-Claire Rey-Bellet. Nimic din personalitatea acesteia nu are legătură cu zona de conformism, iar în cele 2 zile de ateliere am realizat că toţi cei prezenţi la atelierele susţinute de ea şi-ar fi dorit să stea mai mult în preajma ei.

Iar cea mai importantă lecţie de aici este să nu uitaţi să experimentaţi. Trăiţi arta sonoră pentru că asta înseamnă să vă redescoperiţi corpul în relaţie cu ea. Mai mult, puteţi ajunge în acest fel să reevaluaţi muzica însăşi.

Autor: Ioana Marghita, muzicolog, realizator de emisiuni la Radio România Muzical, responsabil ateliere părinte-copil 1-2 ani MIMA MUZICA