Incep prin a spune ca eu sunt singurul impostor al echipei. Nu sunt nici muzicolog si nici pedagog. Sunt (fost) parinte participant la atelierele MiMa pe grupe de pana in 4 ani. Pe parcursul participarii la ateliere am avut insa ocazia sa inteleg anumite aspecte ce tin de pedagogiile muzicale utilizate de MiMa Muzica si sa explorez detalii pe fiecare in parte.

Intotdeauna insa a fost un mister pentru mine ce se intampla in programele 4-12 ani. Ce fac copiii in cadrul atelierelor si ce anume se urmareste? De ce daca alege sa faca vioara sa zicem i-ar aduce un beneficiu continuarea in ateliere MiMa. In studiul unui instrument, chiar si pentru un parinte neexperimentat ca mine, se contureaza ceva mai usor in mintea mea ce se intampla in mare pe parcursul lectiilor.

Ca sa ma lamuresc, am stat de vorba cu Laura Danaila, Muzician specializat la Institutul Kodaly, Ungaria (2015), Institutul Jaques Dalcroze din Genva (2016) si la Institutul Jaques-Dalcroze din Geneva, Elvetia (2017). Profilul complet al Laurei: http://mimamuzica.ro/laura-danaila-2/

IB: Laura, de ce ar trebui să participe copiii la cursurile din cadrul MIMA, chiar și după vârsta de 4 ani?

LD: Cunoașterea propriului corp și posibilitatea de a se mișca în concordanță cu muzica (urmărind ritmul, melodia, dinamica și celelalte elemente ale muzicii) este un proces continuu, care îi ajută pe copii să își dezvolte nu numai abilitățile muzicale, dar și atenția, flexibilitatea, adaptabilitatea și coordonarea. În plus lucrul în grup le va dezvolta armonios şi abilităţile de socializare.

Fiecare vârstă are posibilitățile ei de mișcare, de percepţie sonoră, preferințe legate de povești, cântece și jocuri. De aceea, odată cu vârsta cresc și pot fi dezvoltate abilitățile care mai târziu le vor permite copiilor să folosească aceste cunoștințe pentru a se apropia și a studia un instrument muzical sau pentru a deveni ascultătorii muzicii de calitate, cei care pot întelege și simți muzica și pot să își aleagă conștient interpretările și artiștii preferați.

O etapă esenţială, înainte de a învăța teoretic noţiuni ca pătrimi, optimi, notele gamei, durate muzicale, este aceea de a le explora corporal integrându-le în spaţiu sau folosindu-se de anumite obiecte (mingii, eșarfe, cercuri…), de a le cânta vocal și acompaniindu-se cu diferite instrumente de percuție. Această etapă îi va ajuta să poată interpreta şi întelege acele semne care traduc într-o partitură, limbajul muzical. O serie de noţiuni care vor rămâne pentru copil în afara muzicii şi dificil de asimilat, dacă fenomenul muzical nu a fost trăit în complexitatea sa, ca limbaj natural, universal, aşa cum este muzica.

În pedagogiile muzicale active se porneşte de la ideea că primul instrument este însuşi corpul nostru. În cadrul cursurilor muzicale din cadrul MiMa, așa numita teorie muzicală, este gândită pentru a-l aduce pe copil cu toată fiinţa în centrul activității, nu doar la nivelul auzului sau al intonaţiei vocale, mai precis, corpul său va deveni instrumentul cu care acesta va decoda muzica. Spre exemplu, cu ajutorul imaginației, pătrimile pot să devină pașii cu care merg spre parc, optimile alergă spre un chioșc de înghețată, doimile îi conduc spre casă dupa o zi lungă, iar notele întregi îi pot ajuta să adoarmă. Recunoașterea lor ulterioară, vizual, auditiv și apoi chiar notarea lor va avea în spate acest proces viu, la fel cum învățarea unei limbi vorbite, în cazul copiilor, nu poate începe prin scriere și citire, ci prin expunerea la sunetul şi întreaga structură a acelei limbi, fie că vorbim despre limba maternă sau despre limbi străine.

IB: De ce ar trebui să continue aceste ateliere chiar și după începerea studiului unui instrument?

Recunoașterea, scrierea și notarea limbajului muzical, este un proces abstract, care nu este la îndemâna copiilor. Se poate folosi însă imaginația, transformarea semnelor și a sunetelor în elemente vii care se mișcă, sar, aleargă, se învârt sau se cațără. Simțându-le fizic și transformându-le prin mișcare, din abstract (semne pe hârtie) în tablouri vizuale, învățarea ulterioară a noţiunilor muzicale (precum citirea și scrierea notelor muzicale) va avea o bază solidă.

Odată cu începerea studiului unui instrument, dezvoltarea motrică și intelectuală solicitată de caracteristicile fiecărui instrument în parte, vor trebui să fie dublate de transpunerea acestora în mișcare. Cum se pot urmări la pian cele doua mâini care interpreteaza doua planuri diferite, care se completează și urmăresc reciproc? Nu înainte de a lucra cu cele doua mâini diverse exerciții, pentru a le diferenția, a le cunoaște şi posibilitățile de reacție și a le pune în diverse situații deosebite, pentru a le dezvolta capabilitățile. În cazul studiului pianului, spre exemplu, stânga și dreapta devin două planuri diferite, în același timp mergând paralel, sens contrar sau pur și simplu completându-se reciproc. Dificil de realizat aceste mișcări care nu au legatură cu cele efectuate zilnic, fără să luăm în calcul și poziția mâinii, mișcarea degetelor și modalitatea de lovire a clapelor…la acestea adăugându-se urmărirea în același timp al unei partituri, citirea ei și transpunerea în sunete – atâtea procese care sunt urmărite concomitent! Procese care trebuie să fie descifrate, lucrate separat și apoi reconstruite. Aceasta este sarcina pedagogului, folosindu-și imaginația și cunoștințele pentru a recrea un proces, pornind de la obiectiv și stabilind care sunt etapele de urmat pentru a reuși atingerea acestuia de către copil.
Nu este suficient să fie antrenate degetele prin exerciții de ridicare și lovire a clapelor sau mintea pentru a recunoaștere semnele vizuale, grafice, întregul corp trebuie să poata recunoasțe și simți aceste mișcări înainte de a se așeza în fața instrumentului.
Simțind corporal, prin antrenarea corpului (cap, umeri, brațe, palme, spate, picioare, genunchi, degete…), dar și a intelectului care transformă înşiruirea abstractă a sunetelor în mișcări care fac parte din propriul vocabular corporal, sau găsind un corespondent în lumea înconjurătoare, ţesând o poveste în jurul sunetelor pentru a le aduce mai aproape de copii, stimulând imaginația copiilor de a aduce propriile idei, muzica poate să prindă viață, să fie simțită, mirosită, îmbrățișată și iubită ?.

„Sensibility is closely allied to sensation. To be a sensitive musician, it is necessary to appreciate the nuance note only of pitch, but of the dynamic energy and varying rapidity of the movements. These nuances must be appreciate no only by the ear but also the muscular sense.” (Jacques Dalcroze, Emile “Rhythm. Music. And Education” Dalcroze Society, 1973)

Sper ca raspunsurile Laurei Danaila sa va fie la fel de folositoare cat mi-au fost mie. Daca aveti si alte intrebari, trimiteti-le pe info@mimamuzica.ro si ii rugam pe pedagogi sa ne ofere mai multe lamuriri.