1. Dacă întrebăm oricare pedagog MIMA ce îl inspiră atunci când se gândeşte la dumneavoastră, vom obţine răspunsuri cu siguranţă diverse; care evidenţiază că există totuşi cel puţin câteva atribute care dau aripi imaginaţiei noastre, în relaţie cu ce faceţi. Între ele, spiritul dumneavoastră ludic, pe care îl asociază cu ce reuşiţi în ateliere, dar şi cu muzica dumneavoastră. Un spirit ludic în acelaşi timp matur, multifaţetat, şi proaspăt, copilăros. Cât anume din ceea ce observă colegul nostru se datorează lui Jacques Dalcroze, în ceea ce vă priveşte?

Este o întrebare cu adevărat interesantă. Nu cred că latura ludică provine neapărat din metoda Dalcroze, ci mai degrabă consider că pedagogul are deja o predispoziție pentru joc și spontaneitate. Probabil că metoda Dalcroze lasă pedagogului acest spațiu de libertate în care să-și exprime propria ludicitate și propria spontaneitate.

Este important de menționat că metoda Dalcroze s-a născut în Elveția într-un curent în care numeroși pedagogi, cercetători, medici, psihologi au început să acorde importanță jocului. Amintesc aici cercetările lui Piaget şi observaţia lui fundamentală că jocul favorizează procesul de învăţare. Exista o întreagă tipologie a jocurilor care favorizează dezvoltarea copiilor: jocuri de acțiune, jocuri de imaginație, jocuri de construcție, jocuri de interacțiune socială. Deci în metoda Dalcroze există aspectul ludic, dar modul concret de aplicare depinde mult de personalitatea pedagogului. Dacă pedagogul are deja această înclinație și predispoziție de a transmite muzica bazându-se pe concepte ludice atunci pariul este câștigat. Metoda Dalcroze este un teren pe care un pedagog predispus la ludicitate se poate exprima.

2. Încă o observaţie care sare în evidenţă: pentru cunoscătorii Metodei Dalcroze, cântecele dumneavoastră sunt instrumente perfecte atelierelor cu acest specific; dar compoziţiile semnate Anne-Claire Rey-Bellet au şi autonomie, se ascultă cu plăcere, de copii şi nu numai. Cu alte cuvinte, nu sunt nicidecum doar instrumente pedagogice, un fapt absolut remarcabil. Ceea ce înseamnă că finalitatea estetică nu e deloc o întâmplare. Dar este, această finalitate, consecinţa modului de a gândi muzica specific Metodei Dalcroze?

Compunerea de cântece este într-un fel legată de formarea mea la Institutul Jaques Dalcroze. Am urmat cursuri de improvizație în care am exersat compunerea de melodii. Dar eu compuneam cântece în mod natural cu mult înainte de a veni să studiez la Institutul Jaques Dalcroze (I.J.D.). Dintotdeauna am avut această pornire firească de a mă așeza la pian și de a compune cântece care ilustrau starea mea sufletească din acel moment, bucuriile sau supărările mele, așteptările mele, pe care voiam să le împărtășesc și altora. Aveam cântecele înăuntrul meu, aveam pornirea de a compune cântece și probabil că această pornire a mea a dat roade în cadrul cursurilor de improvizație de calitate la I.J.D. cu profesori excelenți precum Christiane Montandon și Oswald Russel. Aceste cântece pe care le compuneam și-au găsit treptat utilitatea pedagogică. Atunci când pregăteam lecțiile nu găseam întotdeauna un cântec potrivit cu obiectivul pedagogic pe care îl aveam. Aș fi putut merge la bibliotecă, să caut în cărți un cântec potrivit. Dar eu preferam să mă așez la pian și să inventez cântecul de care aveam nevoie pentru lecţia care urma. Încet-încet aceste cântece au devenit suport pedagogic şi pentru alții. Iar atunci când au apărut într-o carte însoțită de CD (versiune înregistrată) au devenit foarte interesante pentru mulți pedagogi care probabil aveau multe calități, dar nu și pe aceea de a compune (scrie) cântece adecvate la un obiectiv pedagogic dat. Până la urmă Cântecele lui Zélie au depășit cadrul pe care mi-l imaginasem la început, care era să compun pentru cei din jur, pentru elevii mei.

Astăzi unele dintre cântecele mele sunt interpretate de către coruri de copii, în serbări sau serate artistice. Aspectul de finalitate artistică și muzicală nu știu să-l explic. Asta vine din emoțiile mele și din nevoia de a le exprima și împărtăși. De curând am compus cântece pentru nepoțelele mele, pentru că pur și simplu simțeam nevoia să le dăruiesc cântece compuse de bunica lor.

3. Ați fost la Brașov, în luna mai a anului trecut (2022), pentru sesiunile de înregistrări făcute de Ioana Damian Bitere. Cum a fost, cum vi le amintiți acum, când albumul s-a concretizat?

Am o amintire extraordinară, încărcată de emoție. Reveneam în România după perioada de Covid și regăseam persoane dragi mie. Emoționant… Să ascult cântecele mele cântate în altă limbă îmi trezește un sentiment cu totul nou. Atunci când le compun sunt în limba mea maternă, sunt cuvintele mele, iar apoi când le ascult interpretate în limba mea, pot anticipa textul. Atunci când le ascult în altă limbă e diferit, mai ales în această formă, în acest studiou de înregistrări, cu vocea Ioanei Bitere ! Cântecele mele au căpătat o altă dimensiune, au călătorit în univers, iar acum mă emoționau altfel, pentru că eram observator, contemplam, admiram ceea ce se petrecea. Nu mai eram implicată 100% și de aceea eram impresionată, emoționată de această muncă a cântăreței. Eram în intimitatea studioului câțiva care ascultam, ne exprimam părerile, ne împărtășeam opiniile. A fost un moment foarte important pentru mine. Rămâne o amintire dragă și intimă din acel studiou cu oameni dragi.

Odată CD-ul imprimat și cartea tipărită intrăm în cea de-a treia dimensiune. Sunt profund recunoscătoare pentru că știu bine ce muncă este să finalizezi o carte și un CD. Și asta mă leagă și mai mult sufletește de cei care au realizat proiectul Cântecele lui Zélie volumul 5 în limba română, de echipa MIMA. Și de toți cei care vor asculta cântecele. Am o profundă recunoștință și emoție.

4. Sunteți alături de pedagogii MIMA de la începuturile activității lor, sunteți mentorul demersului lor. Cum a început şi cum a evoluat această relație a dumneavoastră, cu MIMA Muzica?

Relația cu echipa MIMA a început cu două persoane. Când am venit în 2013 la București să țin primele workshopuri la Radio România Muzical le-am cunoscut pe Ana și pe Laura. O relație neașteptată, plină de căldură umană. Pe parcurs s-au adăugat și ceilalți: Ioana, Mica, Lucian…. Dar Ana și Laura au fost la baza relației mele cu MIMA. Este o poveste de viață, de prietenie, de valori umane, de vieți care s-au întâlnit și din aceasta întâlnire a țâșnit un foc de artificii. La început a fost vorba despre prietenie, la care s-au adăugat aspectele profesionale, sugestiile, sfaturile privind improvizația la pian și altele. Eu admir foarte mult ceea ce a realizat MIMA. Aș spune că azi echipa MIMA a luat un avânt incredibil și sunt foarte fericită să-mi găsesc și eu un locșor aici. Așa cum există un locșor pentru MIMA acasă la mine în munții Elveției. Deci e vorba de o frumoasă poveste de viață strâns împletită cu una profesională și pedagogică.

5. MIMA nu e exclusiv un centru Dalcroze, apelează şi la alte metode de educație muzicală. Este, putem spune, un promotor Dalcroze cu licențe, deschis şi către alte abordări. Cum comentați acest eclectism al Centrului MIMA?

Cred că toate persoanele care formează echipa MIMA au o formare de bază foarte solidă pe care se pot grefa alte abordări precum Orff, Kodaly, Dalcroze. Şi cred că acest eclectism este o bogăție. Pentru că dacă ar fi tributari unei singure metode (oricare dintre cele citate anterior) ar trebui să devină specialiști în acea metodă, să aplice strict principiile acelei metode și să ignore alte aspecte. Însă șansa echipei MIMA este că prin cunoașterea acestor diferite școli de pedagogie activă pot crea o abordare nouă, absolut benefică şi pozitivă pentru copiii care vin la MIMA.

6. Sunteți unul dintre cei mai respectați pedagogi Dalcroze din Elveţia – şi  nu numai. Predați această metodă în mediul academic. Dar cunoașteți fenomenul în cele mai fine detalii ale sale. Există minuni, aspecte ieșite din comun generate, în decursul experiențe dvs, de acest mod de a interacționa cu muzica, prin mișcare, specific Metodei Dalcroze?

Mi se pare că asistăm la miracole în fiecare zi. Arunci când predau la copii de 4-5 ani observ cum ei se lasă conduși de muzică și înțeleg frazele muzicale, înțeleg cum se exprimă diversele nuanțe. Am asistat la multe miracole, atât cu copiii cât și cu seniorii. În cazul seniorilor metoda Dalcroze ajută la menținerea facultăților existente, precum și la dezvoltarea altor facultăți.

Un prim exemplu de miracol: Un copil autist care a venit în grupa mea foarte angoasat și stresat. După 7 ani a reușit să promoveze cu bine examenul de final de ciclu elementar pe care îl avem la I.J.D. (pentru că utilizăm metoda Dalcroze pentru aceleași obiective de solfegiu care sunt și la absolvirea școlilor de muzică). Acest copil a reușit să se prezinte la acel examen după 7 ani de studiu, a putut să-și exprime specificitatea (ceea ce-l diferențiază de copiii « normali » N. Trad.) prin muzică. A trebuit să lucrez cu el separat anumite aspecte, să-l învăț să se ancoreze în podea pentru a-și găsi siguranța interioară care să-l ajute în efectuarea anumitor exerciții.

Un alt miracol, îmi amintesc următoarea situație: Lucram cu o grupă de seniori afectați de boala Alzheimer. Eu eram la pian, cântam o melodie de Mozart. Adormiseră cu toții, când, deodată, o doamnă s-a trezit și a început să bată măsura și să cânte melodia de Mozart pe care eu o interpretam. Mi-am spus că muzica a trezit în această persoană tot ceea ce ea pierduse. Muzica a accesat ceva din solitudinea profundă a acestei bătrâne. Pentru că memoria ei pierduse totul, mai puțin muzica. Pentru mine a fost o experiență extraordinară. Încă un exemplu: o doamnă care venea la atelierele mele cu seniori. Eu cântam la pian Marșul turc de Mozart, iar ea a început să miște din picioare și să cânte pronunțând numele notelor. Cânta melodia cu numele notelor! Am rămas uluită. Acesta era un indiciu că acea parte din creierul ei responsabilă de memoria muzicală s-a reconectat cu capacitatea ei de exprimare.

Sunt doar câteva exemple de mici miracole care dovedesc valoarea ritmicii Dalcroze… Dar în fiecare zi se întâmplă asemenea mici miracole. Când improvizez la pian împreună cu un copil nu este oare un mic miracol? Când aud un violoncelist în concert, iar muzica pe care o cântă își ia zborul din acel violoncel și trăiește, dincolo de note, pentru că muzica locuiește în interpret, iar acel interpret la violoncel se întâmplă să fie chiar fiul meu… nu este oare un adevărat miracol?

7. Cred că vă este evident entuziasmul pedagogilor de aici şi pionieratul pe care îl duc mai departe, iată, de aproape 10 ani. De ce ar trebui luat în considerare Centrul MIMA de toţi părinții români care cred în importanța unei educații muzicale de calitate pentru copiii lor, din care muzica nu poate lipsi? Ce sfat le-aţi da acelor părinţi care se întreabă cât de potrivită e MIMA pentru formarea copiilor lor? O formare cât mai armonioasă și cuprinzătoare?

I-aș sfătui cu toată convingerea pe părinți să vină cu copiii la ateliere MIMA, pentru mai multe motive: E vorba că aici pedagogii au în primul rând o abordare pentru o educație și o abordare globală, holistică. Nu sunt cultivate doar competențe intelectuale, ci și sociale și emoționale. Apoi este o abordare a muzicii prin legătura dintre muzică, mișcare, conectare cu ceilalți, conectare cu emoțiile. Asta e foarte important pentru dezvoltarea copilului. Educația globală ar fi primul argument. Apoi consider că la copil legătura dintre muzică, emoții și capacitatea de mișcare este foarte formativă. Un alt motiv este că echipa MIMA a reușit ceva cu totul special, a reușit să creeze un univers poetic, foarte primitor, plin de culoare, de bunăvoință. Acest spațiu foarte plăcut și atractiv pentru copii. Am toată admirația pentru spațiul MIMA – atât spațiul din București cât și cel din Brașov. Ambele locuri au un spirit plin de generozitate, culoare și deschidere. Este extrem de important pentru copil ca pe lângă bucuria de a face muzică să aibă și plăcerea de intra într-un asemenea spațiu plin de energie pozitivă, spațiu locuit de pedagogi absolut fantastici. Trebuie să menționez că pedagogii MIMA au o calitate excepțională. Pentru mine acest spațiu este extraordinar, este adecvat dezvoltării copilului. Doresc să dau acest sfat părinților: Oferiți copilului mic aceste activități propuse de MIMA! Se știe că achizițiile muzicale din prima copilărie favorizează achiziții în domeniul matematic sau lingvistic. Deci educația prin muzică aduce acest cadou, premisa de a valorifica aceste achiziții muzicale la școală… Încă un argument este ca aici la MIMA se utilizează metodele active de predare a muzicii. Nu se abordează muzica cu partituri și obiective intelectuale sau de performanță în primul rand. Ci este predată pentru a dezvolta personalitatea copilului în mod multilateral, într-o viziune umanistă, plină de bucurie. Eu cred  că în lumea de azi acesta este un aspect valoros.

8. Și ce le doriți pedagogilor din MIMA Muzica, București și Brașov?

Le doresc pedagogilor din echipa MIMA în primul rand să rămână ceea ce sunt, pentru că datorită personalităților lor generoase și deschise au reușit să implementeze aceste cursuri la București și la Brașov.

Apoi le doresc ca de fiecare dată când trec pragul acestei săli să uite de grijile lor personale și să aducă ce au mai bun în ei, în imaginația și creativitatea lor.

Le mai doresc să rămână deschiși și dornici de a evolua. Când ești profesor e important să progresezi, altfel poți să te plictisești și să-i plictisești pe ceilalți. Le doresc să-și păstreze dorinţa de a căuta, de a inova, de a se ameliora. E important ca atunci când predai să rămâi umil și să te îndoiești. Îndoindu-te ajungi să evoluezi. Deci asta le doresc: să nu rămână egali cu ei înșiși, ci să să se dezvolte, să evolueze, să împărtășească și să transmită valori autentice.

Interviu realizat în septembrie 2023 de Ștefan Costache, la sala MIMA din București, cu ocazia apariției în limba romană a cărții-album Cântecele lui Zélie vol. 5

Traducere de Lucian Nicolae