Zoltán Kodály (1882-1967)                                                                                            

•  S-a născut în 1882 în oraşul Keskemet Ungaria, unde acum se află “Institutul  Kodály ”.
•  A crescut într-o familie de muzicieni, ambii părinţi fiind profesori de muzică.
•  A studiat în copilărie pianul, vioara şi violoncelul, făcând parte din corul şi orchestra oraşului. Şi-a continuat studiile la “Academia de Muzică” din Budapesta.
•  În anul 1905 l-a cunoscut pe Bela Bartok şi împreuna au adunat şi înregistrat peste 5100 de melodii populare. Această culegere i-a oferit posibilitatea de a studia melodiile tradiţionale, folosindu-le apoi în propriile compoziţii.
• Zoltán Kodály a reuşit în compoziţiile sale să realizeze o sinteză între muzica tradiţională ungară şi muzica europeană (lucrări orchestrale, opere, lucrări de muzică de cameră)
• În 1907 a devenit profesor în cadrul “Academiei de Muzică” de la Budapesta şi a propus o reformă a învăţământului muzical. Pentru că nu au fost acceptate ideile sale, a început prin a le pune în practică în clasele în care preda.
•  În 1925 a început să vorbească despre reforma întregului învăţământ din Ungaria.
•  S-a preocupat în primul rând de calitatea cântecelor şi exerciţiilor vocale, mergând prin şcoli şi grădiniţe, convins de faptul că este  foarte greu să schimbi mentalităţi bine înrădăcinate şi trebuie intervenit la vârste cât mai mici. De aici a început drumul filozofiei lui Zoltán Kodály .

Principiile pedagogiei&filozofiei Kodaly:

“Când am fost întrebat la ce vârstă ar trebui să înceapă educaţia muzicală a unui copil, am raspuns 9 luni înainte de naştere! Aş putea chiar spune că educaţia unui copil începe odată cu naşterea mamei, pentru că ceea ce aude în primii 6 ani de viaţă, nu poate fi şters mai târziu.” (Kodály, “Speech”, 1951)

• Educaţia muzicală ar trebui să se bazeze pe cânt vocal (şi abia apoi ar trebui început studiul unui instrument muzical).
• Repertoriul ar trebui să se bazeze pe cântecele tradiţionale.
• În orele de educaţie muzicală ar trebui să se educe şi gustul pentru muzica de buna calitate: “Musical nourishment which is “rich in vitamins” is essential for children” (Zoltán Kodály 1929)
• Educaţia muzicală ar trebui să se desfăşoare secvenţial.

Instrumentele pedagogiei:

•  Folosirea semnelor spaţiale cu mâna pentru a arăta înălţimea sunetelor

.

•  “Stick notation” – notarea cu linii a ritmului muzical.

•  Silabe ritmice” pentru denumirea duratelor muzicale:

•  Sistemul „do mobil” (ajută la transpunerea muzicii în orice tonalitate)

Etapele învățării:

•  De la sunet către imagine, de la simplu la complex, de la concret către abstract
•  Învăţarea elementelor muzicale se produce trecând mai întâi prin faza cunoaşterii inconştiente a elementelor muzicale: ascultare, cânt, joc muzical, acompanierea cu mişcări corporale, folosirea instrumentelor de percuţie.
•  Urmează faza conştientizării elementelor muzicale. Profesorul pregăteşte materialele, întrebările care vor ajuta copii să descopere conceptele muzicale folosite (învăţarea denumirii noţiunilor şi a modului de reprezentare grafică – etapa vizuală)
•  Urmează etapa practicării elementelor învăţate, prin repetare şi folosirea de jocuri muzicale diverse, folosind conştient elementele învăţate.