MORIŞCA este un instrument care stimulează curiozitatea copiilor. Prin sunetele ei sacadate este ideală pentru educația muzicală activă. Acest instrument ajută la dezvoltarea inteligenței prin mișcare și prin stimularea simțurilor. Dezvoltă atenția și concentrarea prin coordonare vizuală, motrice și auditivă. Dezvoltă simțul artistic și simțul ritmului. Copilul poate observa mecanismul instrumentului. Dezvoltă simțul observației prin estetismul vizual și muzical al instrumentului. Lucrează motricitatea fină și psiho-motricitatea, fiind adaptată la forța copiilor. Cei mici sunt atrași de morișcă datorită simplității de utilizare și sunetului ei amuzant.

Morișca poate fi integrată într-o poveste pentru a crea atmosfera sau pentru a ilustra un personaj. Prin zgomotul ei strident, incisiv, asemănător cu o rafală de pocnituri repetate, acest instrument poate reda o atmosferă de tensiune sau neliniște. Fiind un instrument din lemn se potrivește la imitarea unor sunete din natură: o ploaie torențială, grindina sau loviturile rapide și repetate ale unei ciocănitori în trunchiul copacului.

Denumită și dârâitoare (dârrrr – onomatopee ce sugerează un șir de zgomote succesive) a fost un instrument prezent din cele mai vechi timpuri în practicile magice, religioase sau chiar utilitar-gospodărești (fiind folosită pentru alungarea unor păsări de pradă sau a unor animale răpitoare). Morișca nu este doar o simplă jucărie muzicală, ci un instrument muzical autentic. Ea apare în mai multe partituri celebre de muzică clasică, precum Simfonia jucăriilor de Leopold Mozart, Carmina Burana de Carl Orff, Copilul și vrăjile de Maurice Ravel.

autor: Lucian Nicolae

Lucian Nicolae a inițiat în 2016 în revista Fabulafia o rubrică intitulată “Sonofabula – În atelierul bătrânului Carl”, rubrică în care semnează povești despre instrumentele muzicale. În cadrul echipei MIMA Muzica contribuie cu articole de specialitate și traduceri.